jeudi 24 novembre 2005

Da, viaţa la periferie este marcată de violenţa zilnică :

   Violenţa de a-ţi fi refuzat un post de lucru, deşi ai calificarea necesară, doar pentru că „nu arăţi cum trebuie” ;

   Violenţa de a trebui să accepţi locuri de muncă temporare, pe care trebuie să le schimbi continuu, o muncă de sclav plătită cu firmituri ;

   Violenţa de a trebui să renunţi la şcoală înainte de a o începe ;

   Violenţa de a trebui să trăieşti înghesuit în locuinţe mizere, din cauza lipsei de spaţii adecvate ;

   Violenţa de a trăi într-o societate unde femeile sunt obiecte pornografice, sau mame în sihăstrie ;

   Violenţa datorată hărţuielii zilnice a poliţiei ;

   Violenţa unei societăţi ipocrite care nu oferă nici o alternativă izolării şi schizofreniei ;

Nu „tineretul” este violent, ci însăşi societatea. Mass-media, politicienii, actorii sociali, ne spun că trebuie să le oferim alte repere. Dar ce fel de repere ? Acela al banilor şi al competiţiei (adică al excluderii), al legii celui mai puternic ?

Aceşti tineri sunt vecinii noştri, copiii noştri, fraţii şi surorile noastre. Au tot dreptul să se revolte, şi să refuze să îndure în tăcere. Cu siguranţă putem pune sub semnul întrebării metodele, dar nu trebuie să uităm provocările şi manipulările poliţiei !

Revolta este tot ceea ce le rămâne celor ce nu au nimic. Este demnitatea celor ce refuză resemnarea !

Dar, pentru a nu rămâne fără căi de întoarcere, odată cu scăderea presiunii, această revoltă trebuie să se organizeze, să aibe o structură, să devină pentru început o Rezistenţă, deoarece astăzi inamicul este tare şi puternic, iar apoi să încolţească şi să se transforme într-o Revoluţie. Doar o schimbare radicală a acestei societăţi va reuşi să ne scape de injustiţiile create de către problemele actuale.

Syndicat Interco Paris Nord CNT AIT